Luyện nghe bài hát Tristetea Vehementa (part 2)

Strainule ce bati la poarta de unde vii si cine
Strainule de lumea noastra, raspunde-ne de vii,
Prin care lumi cosmarul nepovestitelor povesti
care stea gasisi culoarea decoloratei nebunii?

"De unde vin? De pot veni, cind ochii-mi
plini de regrete si tristeti par 2
in cripta poeti?"

sint gol, caci calea-mi fuse-atit de lunga
Si-n mea-ntilnii pe rind pe toti
vrura sa va vinda podoabe noi ce nu se vind
Pe cei ce vrura sa va-ndrume mai bine
indepartat intrezarit
In eterne dintr-un sfirsit si-un infinit.

"De unde vin? Eu vin din creata dincolo de zare
Din lumea-n n-a fost nimeni din voi"

Deschideti dar, veniti in jurul meu degraba
Porniti cu spre lumea-n care nu-s
castele cu punti si santuri
Nici porti de-arama la care bat cei noi sositi
cu toti cit mai e vreme si mai puteti cinta!

Veniti, sa V-aprind in lumina stinselor faclii
versuri fantasmagoria si vraja noilor magii
Iar voastre cu care azi cersiti o piine
Sa le cu stralucirea aurorelor de miine

Dar poarta a inchisa la glasul artei viitoare!